ASLUB

Ţine-ţi respiraţia. Mergi către cea mai apropiată tutungerie şi spune-i vânzătorului că te doare-n capul pieptului, că te înţeapă inima şi că ai nevoie de puţin tutun brazilian. O să te duci apoi acasă şi o să presari tutunul pe vinilul cu Astor Piazzolla. O să-ţi plimbi degetele pe vinil şi fiecare firicel de tutun pe care o să-l atingi se va lipi de tine, îţi va străpunge pielea uşor-uşor, apoi capilarele. O să zâmbeşti.

Da. Încă mai trebuie să-ţi ţii respiraţia. Ia cea mai apropiată carte şi deschide-o cu ochii închişi. Citeşte. Citeşte ce ai vrea să scrie acolo. Apoi, deschide ochii. Dacă ai deschis vreo carte d-ale lui Berberova, pune-o la locul ei. Nu ai timp pentru femei. Femeile vorbesc mult şi dacă nu le asculţi, te rănesc. Şi dacă le asculţi, tot te rănesc. Nu mai e timp pentru femei. Dar dacă vreodată vrei să te rănesc, caută-mă, am să-ţi vorbesc.

Să nu respiri. Du-te în mijlocul camerei în care te afli şi întinde-te cu faţa îndreptată spre podea. Număra paşii pe care crezi că i-a ascultat podeaua de-a lungul timpului. După ce termini numărătoarea sau după ce te încurci în infinituri, întoarce-te cu faţa spre tavan şi numără nopţile în care nu ai dormit. Dacă ajungi la un număr par, e bine. De ce? Pentru că e impardonabil să nu fi încercat să-ţi cauţi jumătatea. Jumătatea numărului, desigur, pentru că nu există jumătăţi în iubire.

Respiră. Uite cum a mai trecut o secundă din viaţa ta. Şi tu care credeai că nu poţi să suspenzi timpul.