ASLUB

Regia: Alfred Hitchcock

Gen film: Thriller psihologic / Horror

Scenariul: Joseph Stefano

Ecranizare a romanului omonim scris de Robert Bloch

Distribuţie: Anthony Perkins, Janet Leigh, John Gavin, Vera Miles,

Martin Balsalm, John McIntire

Ecranizare distinsă cu premii pentru: Cel mai bun scenariu (1960 EPA), Cel mai bun film (1960 New York Film Critics Circle), Cea mai bună actriţă în rol secundar (1961 Golden Globe). Face parte din cele mai bune 100 de filme americane (1998 American Film Institute)

Robert Bloch s-a născut pe 5 aprilie 1917, în Chicago. A fost un mare admirator al scriitorului lui H. P. Lovecraft (autor american de literatură horror şi Science - Fiction), creatorul seriilor cunoscute sub numele de “Miturile lui Cthulhu”. La doar şaptesprezece ani, a publicat nuvela “Secretul din mormânt” în “Weird Tales”. Textul care l-a făcut celebru este “Psycho”, roman publicat în 1959. Romanul redă povestea unui bărbat singuratic care are o relaţie neobişnuită cu mama lui. În centrul acţiunii de află crimele comise la Motelul Bates. Romanul este inspirat de ştirile despre Ed Gein (un criminal în serie din Wisconsin) publicate în gazetele contemporane. Robert Bloch şi-a construit romanul cu ajutorul câtorva teme caracteristice literaturii de suspans: viaţa dublă, personalitatea multiplă etc. Primele rânduri ale romanului conturează discret portretul psihic al protagonistului. Norman Bates, în vârstă de 40 de ani pare a fi un maniaco-depresiv (intuim maladia protagonistului din ordinea şi curăţenia strictă din camera în care locuieşte de o viaţă dar şi din hipersensibilitatea sa nervoasă: picăturile de ploaie care se izbesc de geam îi trezesc lui Norman sentimentul de teamă). Autorul ne dezvăluie maladia icurabilă a protagonistului chiar din paratext: titlul înseamnă “psihopat”, persoană care suferă de psihopatie, stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. Bloch anunţă astfel acţiunea morbidă a romanului său, construind un studiu de caz psihologic. Norman este un intelectual profund, anxios şi manifestă o plăcere dezgustătoare pentru cruzime (un prim indiciu pentru identificarea profilului criminalului).

Celebrul regizor Alfred Hitchcock (1899 – 1980) a simţit că romanul lui Bloch este potrivit pentru genul enigmatic ce reprezintă nota specifică a filmelor sale şi a creat o capodoperă cinematografică. Hitchcock accentuează în ecranizare simbolurile care conduc spre rezolvarea misterului. Cu ajutorul semnificaţiilor simbolice, regizorul conturează sugestiv portretele celor doi protagonişti Norman Bates şi Marion Crane (în textul lui Robert Bloch, Mary Crane). Marion este o frumoasă tânără blondă, părul său sugerând valenţele benefice ale albului. În primele secvenţe ale filmului, corpul ei este acoperit cu piese vestimentare albe pentru că ea este eroina pozitivă. Când se decide să îşi schimbe viaţa anostă, furând suma de 40.000 de dolari de la firma unde era angajată de 10 ani, poartă lenjerie neagră, transformându-se astfel în eroina negativă.

Norman Bates, proprietarul motelului unde se cazează Marion, are un comportament straniu, poartă haine închise la culoare, are părul negru şi este încadrat în galeria personajelor negative încă din primele secvenţe în care apare. În cazul lui Bates atrage atenţia opoziţia dintre aparenţă şi esenţă: pare un tip complet inofensiv, dar este un singuratic, vorbeşte poate prea mult despre mama sa şi are o pasiune neobişnuită: aceea de a împăia păsări. Pasiunea este dusă la extrem, Norman preferând compania animalelor împăiate mai mult decât compania oamenilor, alunecând tot mai mult pe panta patologică.

Conform dimensiunilor, în film, casa familiei Bates are o importanţă mai mare decât motelul. Noaptea, la lumina lunii (simbol feminin) umbra apăsătoare a casei construită de mama lui Norman Bates, “înghite” clădirea ce adăposteşte camerele motelului. În viziunea lui Hitchcock, motelul este un fel de anexă a casei impunătoare, de accea dezlegarea enigmei trebuie căutată în spatele zidurilor casei.

Alfred Hitchcock surprinde publicul prin exploatarea originală a valenţelor negative ale cifrei 3 (cunoscută pentru simbolistica ei pozitivă). În cazul lui Marion, există trei portrete morale. Punctele de vedere ale lui Sam Loomis (viitorul logodnic al lui Marion, care are încredere în integritatea femeii), ale Lilei (ajutată de Marion, sora mai mare, să-şi achite studiile superioare, pentru a avea un viitor strălucit) şi ale şefului lui Marion (care nu avea nicio îndoială în privinţa demnităţii lui Marion) se dovedesc a fi complet eronate.

În cazul lui Norman Bates, personalitatea sa scindată are drept cauză conflictul interior dintre cele trei personalităţi: Norman Bates - copilul, mama şi Norman Bates - adultul. Terţetul maladiv aminteşte de schema inconştientului alcătuită de binecunoscutul fondator al Şcolii psihologice de psihanaliză, Sigmund Freud (1856 – 1939). Inconştientul freudian este alcătuit din trei instanţe: Eul, Seul (sau Sinele) şi Supraeul. Conform acestei reprezentări, Eul este reprezentat de Norman Bates (cel care mediază relaţiile dezechilibrate dintre Se şi Supraeu), Seul este reprezentat de copilul Norman Bates, permanent agresat de mamă, iar Supraeul este chiar mama lui Norman, instanţa morală care aplică cenzura, constituită prin interiorizarea interdicţiilor parentale.

Purtând stigmatul îngrozitor al matricidului, Norman Bates (marcat puternic de complexul oedipian) se decide să păstreze “vie” amintirea mamei sale, întreţinând un permanent dialog cu ea şi îmbrăcându-se cu hainele ei. Remuşcările lui Norman, dragostea lui pentru mama “bolnavă”, uluitorul final al peliculei (şi al cărţii) sunt punctele forte ale fimului şi demonstrează caracterul înşelător al aparenţelor.

Toate personajele de pe ecran cad pradă jocului aparenţelor ca într-un miraj caleidoscopic care îşi întinde mrejele mai departe, glisând neobservat în planul spectatorului.

BIBLIOGRAFIE

Bloch, Robert – Psycho, traducere de Felix Oprescu, Editura Nemira, Bucureşti, 1995

Freud, Sigmund – Opere, volumul 3: Psihologia inconştientului, traducere de Gilbert Lepădatu, George Purdea, Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Trei, Bucureşti, 2000

http://course1.winona.edu/pjohnson/h140/studentsf01/psycho/