ASLUB

Prima reprezentaţie scenică a „Marchizului de Sade” s-a desfăşurat în 2005, pe 23 martie. Spectacol de succes al Teatrului Odeon,  se află şi azi în repertoriul renumitei instituţii culturale bucureştene de pe Calea Victoriei, numărul 40-42. Scrisă în anul 1995 de dramaturgul american Doug Wright, „Quills” se transformă în „Marchizul de Sade” sub „bagheta” regizorală a lui Beatrice Rancea – creatoare ambiţioasă, care îndrăzneşte să pună în scenă o piesă al cărei text a servit drept scenariu pentru producţia cinematografică din 2000, nominalizată la 3 premii Oscar, în care rolurile principale sunt interpretate de Geoffrey Rush, Joaquin Phoenix şi Kate Winslet.

Piesa de pe scena Teatrului Odeon este o creaţie construită pe un stabiliment alcătuit din opoziţii care conferă jocului scenic o dinamică tulburătoare, cu răsturnări de situaţii şi glisare periculoasă între planurile acţiunii (registrul sadic se transformă în registru comic şi invers). Costumele create de Cătălin Botezatu au parfumul începutului de secol al XIX-lea şi „misiunea” de a transpune spectatorul în atmosfera  Franţei conduse de Napoleon. Culorile materialelor sunt şi ele în antiteză: costumul alb (albul este aici simbolul nebuniei) cusut cu fir argintiu al marchizului, interpretat ingenios de Florin Zamfirescu (îndrăznesc să spun că pare a fi rolul preferat al maestrului) are drept „corespondent” costumul negru (negrul este culoarea ce obligă la o anumită rigoare impusă de conduita morală creştină) al abatelui de Coulmier, personaj căruia îi dă viaţă Dan Bădărău, tânărul idealist candid destinat a fi gardianul sadicului marchiz. Roşul sângeriu al rochiei lui Simone (Paula Niculiţă), soţia medicului-şef al Azilului de nebuni de la Charenton (Gelu Niţu) sau roşul stacojiu în care este înfăşurată marchiza de Sade (Jeanine Stavarache)– roşu ce simbolizează opulenţa conferită de statutul social, dar şi hedonismul existenţial, lipsa de moralitate, conjugată cu libertinajul personajului central – cel care în spatele zidurilor Azilului de nebuni continuă să scrie proza ticsită de cruzime, alienare, perversiune, corupţie – contrastează cu nuanţa palidă, bej – opalescentă a rochiei Madeleinei (Irina Ungureanu), adolescenta spălătoreasă ce lucrează la azil a cărei frumuseţe şi prospeţime – feminitate crudă – stârneşte voluptos imaginaţia prizonierilor fortăreţei şi nu numai...

O lume sclipitoare şi atrăgătoare în spatele căreia dansează scene ale ororii neînchipuite şi fascinaţia păcatului – a fructului oprit, o lume a contradicţiilor între vorbe şi fapte, o lume a revoltei umane ce dă naştere freneziei artistice închisă între coperţile dure ale unei cărţi.

Marchizul de Sade rămâne fidel, chiar şi în cele mai vitrege condiţii, dictonului său conform căruia „toată fericirea oamenilor se află în imaginaţie”. El a înţeles că spiritul artistic este veşnic liber.

18 Februarie, 2010, ora 19:00 - Teatrul Odeon