Joi, 27 mai 2010, a avut loc la Librăria Humanitas Kretzulescu sesiunea de autografe acordate de Mircea Cărtărescu, marcând noile sale apariţii editoriale: cartea de povestiri Frumoasele străine şi volumul de poezii Nimic.
Întâlnirea făcând parte din programul de celebrare a 20 de ani de la înfiinţarea editurii Humanitas a fost moderată de Lidia Bodea. Completând contextual titlul cărţii de poezii nou lansate, Mircea Cărtărescu a rămas "mut ca o lebădă" (cum l-a definit moderatoarea), participând la propriul eveniment, din cauza unor "lucrări stomatologice", ca protagonist-martor. Ceea ce s-a întâmplat la Humanitas a fost cu atât mai interesant cu cât tăcerea autorului a fost pe deplin completată de tihna şi claritatea discursului Lidiei Bodea şi de intervenţia neaşteptată a lui Gabriel Liiceanu. Ca într-o piesă de teatru modern, unde scena şi culisele sunt unite cu spaţiul spectatorilor, gazda editurii a continuat discuţia despre cele două cărţi, însă a făcut-o fără rigiditatea unei exegeze canonice, ci subordonând-o subiectiv cititorului Gabriel Liiceanu. Astfel, el a terminat scurta intervenţie prin lectura unei poezii*, care, spunea el, îl defineşte pe scriitorul Mircea Cărtărescu.
Ni se spune în cărţi: timpul nu e omogen; există întreruperi, dilatări, modificări calitative ale acestuia. Privită ca teorie, această interpretare pare pretenţioasă, poate greu de asimilat. Dar practic...examene, o privirire aruncată pe afişele din facultate, o "revanşă culturală", normalitatea unui "eu mă numesc Gabriel Liiceanu", lectura unei poezii şi vocea admirată, liniştea din faţa cărţii şi semnătura din interiorul ei,...întreruperi, dilatări, modificări...
*Interferenţe: Yves Montand, Les Feuilles Mortes
Sursa foto: www.agentiadecarte.ro
-ro.png)
